"Cât de măreţ e apusul unui soare,
când ziua-ntreagă-a dăruit splendoare."
"Hristos şi voi mi-aţi fost comoara în lumea asta de noroi." (T. Dorz)
Când privesc la fraţii care mi-au înmiresmat viaţa prin fiinţa şi prezenţa lor, nu găsesc alte cuvinte mai potrivite decât cele ale fratelui Traian. Dacă am înţelege deplin iubirea lui Hristos pentru "vasul de lut cu dumnezeiescul conţinut" am vedea în fiecare frate de-al nostru o adevărată comoară. Iar valoarea lui nu s-ar rezuma la "pereţii de lut" care într-o zi vor fi lepădaţi, ci la "mirul de nard frumos mirositor al sufletului său", un suflet atins de dragostea lui Hristos şi înmiresmat de dragostea pentru Hristos.
Aşa îl văd eu pe iubitul nostru frate Călin; O comoară care o voi duce cu mine de-a lungul vieţii, aşteptând s-o-mbrăţişez din nou în "lumina slavei cereşti". Dacă este adevărat că valoarea unei comori este dată de "durabilitatea" ei, suntem cu adevărat "bogaţi", pentru că noi avem o comoară care nu putrezeşte, ci trăieşte etern: Hristos şi fraţii Lui.
"Unde vă este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră" (Matei 6.21). Ce adevăr! Cred că vorbesc pentru mulţi atunci când spun că inima noastră este acum lângă "un soare cu un apus măreţ", un frate, "o mireasmă aleasă", o floare de călin.
Am preţuit familia ta,
Şi-o preţuim, nu ne uita!
Mereu vei fi la noi în gând,
şi nu te vom uita nicicând!
Veni-va ziua, noi o ştim,
când tot ce-a fost o sa mai fie,
dar nu ca pe pământ...
ci-n Măreţie,
tot Cerul Sfânt o să ne-mbie,
la o Eternă, Sfântă Părtăşie.
De aceea,
nu uita,
iubitul nostru,
ne vom vedea...
peste puţin în Veşnicie!
Codruţ Gîrboan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu