INVITAŢIE -Conferinţa pentru Familii

FOTO ALBUM - Conferinţa pentru Familii - 19-02-11

COMUNICAREA ÎNTRE SOŢI

 

“Oastea Domnului”

Conferinţe Agape pentru familii

COMUNICAREA ÎNTRE SOŢI

18 IUNIE 2010

Material pregatit de fam. Coste Mihai si Dana

A. Provocarile comunicarii intre soti

“Dificultatile ocazionale de comunicare intre soti sunt inevitabile. Insa atunci cand erorile de comunicare sunt mai frecvente decat comunicarea clara, casnicia se confrunta cu probleme serioase.” [1]

a.     Cum definim comunicarea?

# Cateva definitii date comunicarii de diversi specialisti in domeniu : [2]

Comunicarea este un proces dinamic, irepetabil si ireversibil; fiecare experienta de comunicare este unica, iar doua experiente de comunicare un pot fi perfect identice.

“Comunicarea este un proces in care oamenii isi impartasesc informatii, idei si sentimente (Hybels, Weaver, 1986, p. 6 ).”

“Comunicarea este procesul prin care o parte (numita emitator) transmite informatii (un mesaj) unei alte parti (numita receptor)” (Baron, 1983, p. 313)

“Comunicarea se refera la actiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere si receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc intr-un context, presupune anumite efectge si furnizeaza oportunitati de feed-back.” (DeVito, 1988, p. 4)

“Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje” (George Gerbner)

“Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare.” (Gerald R. Miller)

“Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatie mesajelor referitoare la comportament.” (C. David Mortensen)

“Comunicarea… consta… in atribuirea unui sens semnelor…, perceperea intelesului.” (Gary Cronkhnite)

“…un doar ca actul de comunicare reprezinta un proces, dar este unul mutual, mai precis, fiecare parte o influenteaza pe celalalta in fiecare clipa.” (Ross)

# Ca sa existe comunicare este nevoie de cel putin patru elemente [3]:

1. Emitatorul: Emitatorul este un individ care poseda o informatie mai bine structurata decat receptorul, presupune o stare de spirit (motivatie) si presupune un stop explicit (alaturat mesajului) si unul implicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului). Emitatorul poseda cinci baze ale puterii si influentei: (1) Puterea recompensatoare (abilitatea de a rasplati, de a satisface anumite nevoi ale receptorului); (2) Puterea coercitiva (emitatorul are puterea de a pedepsi receptorul daca nu se conformeaza); (3) Puterea referentiala (presupune ca receptorul se identifica cu emitatorul – la nivel de atitudini, convingeri etc); (4) Puterea legitima (are dreptul sa pretinda ascultare de la receptor); (5) Puterea expertului (in special in context social si institutional, emitatorul are cunostinte superioare fata de receptor)

2. Receptorul: Receptorul este un individ caruia ii este adresat mesajul sau care intra in posesia lui in mod intamplator si care primaste mesajul in mod constient sau subliminal.

3. Mesajul: Mesajul presupune un mozaic de observatii obiective, judecati de valoare care privesc informatiile (subiectiv)

4. Canalul de comunicare: Canalul de comunicare reprezinta calea care permite difuzarea mesajului si presupune o coerenta de comunicare intre emitator si receptor respectiv este principalul spatiu pentru factori perturbatori.

b.    Care sunt functiile si principiile comunicarii?

# Functiile comunicarii[4]:

1. Prima functie se refera la intelegere si cunoastere. Astfel, comunicarea sprijina atat mai buna cunoastere de sine cat si cunoasterea celorlalti. Mai mult, aceste doua tipuri de cunoastere sunt interdependente: atunci cand ii cunoastem pe ceilalti in procesul de comunicare, ne cunoastem simultan propria fiinta, invatam cum ne influenteaza ceilalti si masura in care ii influentam, la gandul nostru. Putem spune can e privim in ochii celorlalti ca intr.-o oglinda; uneori, oglinda nu reflecta asa cum trebuie, deformeaza si totusi avem nevoie de ea pentru a sti cum aratam

2. O a doua functie a comunicarii vizeaza dezvoltarea unor relationari consistente cu ceilalti. Nu este suficient sa ne dezvoltam propriul eu in relatie cu ceilalti si sa-i cunoastem. Avem nevoie de comunicare, avem nevoie de relatii prin care sa impartasim celorlalti realitatea noastra, sa construim impreuna semnificatiile realitatii care ne inconjoara. Prin aceasta, comunicarea indeplineste, evident, si o functie de socializare a persoanei.

3. Cea de-a treia functie priveste dimensiunea de influenta si persuasiune a comunicarii. Prin comunicare putem sa-i influentam pe ceilalti sa fie parte in activitatea noastra de a atinge anumite scopuri. Aceasta functie dezvolta ideea de colaborare si de efort comun, perspective pe care comunicarea le creaza in interactiunea umana.

# Principii ale comunicarii[5]:

1. Nu putem sa nu comunicam. Comunicarea este inevitabila – chiar daca ne propunem sa nu facem acest lucru, o vom face intr.-un fel.

2. Comunicarea este un proces. Nimic in comunicare nu ramane static, componentele sunt inter-relationate, fiecare dintre ele existand in relatie cu celelalte. Conform acestei perspective, fiecare dintre ele reactioneaza ca intreg in procesul de comunicare (un putem reactiona, spre exemplu, doar la nivel intelectual atunci cand ne aflam in conflict cu cineva, ci ne implicam si la nivel emotional). Mai mult, asa cum am vazut mai devreme, comunicarea este un proces ireversibil.

3. Comunicarea reprezinta un proces circular, continuu: un pot fi identificate strict puncte de pornire si de oprire a comunicarii… sa luam cazul unui student care este apatic in timpul unui curs si, in acelasi timp, profesorul nu s-a pregatit suficient pentru a face cursul mai atractiv. Care moment ar putea fi inceputul comunicarii? Lectia plictisitoare il face pe student apatic sau apatia studentului il face sa nu se implice si sa considere lectia plictisitoare ? Aceasta dilema se rezolva, evident, apeland la principiul continuitatii in procesul de comunicare.

4. Comunicarea implica o dimensiune a continutului si o dimensiune a relationarii: Astfel, acelasi continut transmis (spre exemplu, “ne vedem la ora cinci”) poate fi spus ca o rugaminte de la un baiat spre o fata, ca o informatie atunci cand mai multi colegi vor sa se intalneasca intr-un local, dupa serviciu, ca o comanda daca este adresata de un sef unui subordonat etc Multe probleme de comunicare pot rezulta din dificultatea de a distinge intre cele doua dimensiuni (continut si relatie).

5. Comunicarea reprezinta un cumul de factori verbali, nonverbali, de context etc: Acesiti factori o pot sa se afle in armonie si sa contribuie la o mai buna intelegere a mesajului ori, dimpotriva, sa se contrazica (spre exemplu, mesajele mixte intre comunicarea verbala, care transmite ceva, si comunicarea nonverbala, care transmite exact opusul)

“Comunicarea implica schimbul de mesaje. Mesajele sunt transmite verbal, prin cuvinte, si non-verbal, prin gesturi, tonel vocii, mimica faciala, cuvinte scrise, imagini, actiuni, daruri si chiar prin tacere. Atunci cand comunicarea verbala si non-verbala intra in contradictie este transmis un mesaj dublu, contradictoriu. Aceasta conduce la confuzie si comunicarea inceteaza, esueaza.” [6]

6. Comunicarea este simetrica si complementara: Conform acestui principiu, simetría se dezvolta atunci cand doi indivizi se aseamana, actioneaza la fel, comportamentul lor se reflecta ca intr-o oglinda… Paradoxal, dar si complementaritatea este un bun start pentru comunicare; aceasta a doua perspectiva se produce atunci cand partenerul de comunicare are un comportament opus primei persoane.

c.      Care sunt barierele comunicarii ?

Erorile de comunicare sunt considerate “cea mai comuna cauza mentionata in disensiunile maritale”. Dificultatile de comunicare “rezulta in mod inevitabil atunci cand partenerii urmaresc obiective egoiste, dar si din cauza ca oamenii nu stiu, nu au invatat sa comunice clar si eficient.” [7]

# Barierele in comunicare pot sa aiba la baza unul dintre miturile de mai jos[8]:

·         “Comunic de o viata, prin urmare stiu sa comunic” spunem cei mai multi uitand ca aceasta un inseamna si ca prezentam eficienta in comunicare

·         “Comunicarea defectoasa este singura vinovata pentru toate problemele noastre” spun multi, uitand ca, desi omniprezenta, comunicarea nu este singurul factor implicat in toate.

·         “Faptul ca am invatat tehnici eficiente de comunicare la un curs inseamna ca de acum voi comunica foarte bine”, spun alti, uitand ca acestea nu exclud importanta altor elemente cum ar fi atitudinea pozitiva, care nu se poate invata teoretic.

·         “Nu eu sunt cel care nu-l intelege pe partenerul meu de comunicare, el nu ma intelege pe mine!”, spun unii, uitand ca toti ambii sunt responsabili pentru procesul comunicational la care participa impreuna.

# Barierele comunicationale pot fi impartite in doua categorii[9]:

1. Bariere care tin de sistem (in sensul ca le identificam usor la nivelul agentilor comunicationali – receptor, emitatori -, fie, spre exemplu, in contextul comunicarii la nivelul canalului de comunicare)

2. Bariere care tin de proces (care sunt mai degraba rezultatul interactiunii din interiorul comunicarii)

# Erorile de comunicare, determinate de bariere care tin de proces: [10]

“…comunicarea este un proces care se stabileste intre un emitator care comunica un mesaj, unui receptor. Acest proces poate fi blocat daca:

Emitatorul: are o conceptie neclara privind mesajul. El nu reuseste sa aiba claritate in gandire si un va putea comunica ideea in mod clar; se teme, ii este rusine, a fost inselat sau are alte motive de intarziere in transmiterea unui mesaj.; nu pune mesajul in cuvinte sau gesturi clare, usor de inteles; spune un lucru, dar transmite un alt mesaj non-verbal sau avand semnificatie subiacenta cu dublu sens (…); mormaie, tipa sau distorsioneaza mesajul care devine astfel neclar; este nesigur sau are motive sa ezite in trimiterea unui mesaj clar.

Receptorul: este incapabil sa inteleaga mesajul; este distras si nu asculta cu atentie, din cauza ca este neinteresat, neincrezator, se teme sa un fie convins sau din alte motive; adauga mesajului interpretarea sa sau trece cu vederea anumite idei amenintatoare ca semnificatie pentru el.”

# Incercand o sinteza a barierelor care pot sa apara in comunicare, doi autori (Torington si Hall, 1991) au propus urmatoarea clasificare[11]:

• Barierele in transmiterea mesajului: in opinia celor doi autori acestea apar doar la nivelul emitatorului si sunt concretizate in transmiterea unor mesaje neconstientizate ca atare, in existente unor informatii inadecvate in continutul mesajului si in prejudecatile in ceea ce privaste mesajul sau in ceea ce-l privaste pe receptor

• Bariere la nivelul receptarii: acestea apartin in egala masura celui care primaste mesajul si mediului, in primul caz avand de-a face cu nevoi, anxietati, credinte, valori, atitudini, opinii, expectatii, prejudecati, nivelul de atentie oferit stimulului, iar in cel de-al doilea, cu efectul conjugat al altor stimului existenti in mediu.

• Barierele de intelegere se situeaza la nivelul emitatorului (semantica si jargon, abilitati de comunicare, durata comunicarii si canalul acesteia) cat si la nivelul receptorului (probleme semantice, concentrarea, abilitati de ascultare, cunostinte despre mesaj, prejudecati, receptivitatea la idei noi).

# “Cand comunicatorii sunt intr-o relatie apropiata, doi prieteni sau un cuplu casatorit, se cunosc atat de bine incat pot comunica doar prin mimica, gesturi abia schitate, tonul vocii si jumatati de cuvinte sau propozitii. Uneori chiar un murmur este suficient. Totusi, aceste mijloace abreviate de comunicare pot fi surse potentiale de neintelegere. Aceasta pentru ca adesea, doua personae care se cunosc si sunt in relatii apropiate, tind sa interpreteze ceea ce s-a spus in termenii unor experiente trecute, in loc sa se concentreze asupra mesajului sau mesagerului actual.” [12]

• Barierele acceptarii sunt singurele vazute de cei doi autori ca actionand la nivelul tuturor indicatori implicati (emitator, receptor, mediu) ; astfel, daca la nivelul emitatorului acestea sunt definite de caracteristicile personale, comportamente disonante, atitudini si opinii, credinte si valori, la nivelul receptorului sunt atitudinile, opiniile si prejudecatile, credintele si valorile, receptivitatea la idei noi, structura de referinta folosita, caracteristicile personale. In sfarsit, la nivelul mediului avem conflictul interpersonal, “ciocnirile” emotionale, diferentele de status, referentialul grupului, experientele anterioare in interactiuni similare;

• Barierele actiunii se constituie, de asemenea, atat la nivelul emitatorului (unde regasim memoria si nivelul acceptarii), cat si la cel al receptorului (memoria si atentia, nivelul de acceptare, flexibilitatea pentru schimbarea atitudinilor, comportamentului, caracteristici personale etc)

d.    Recomandari pentru o comunicare eficienta intre soti

# “Recomandari prvind o comunicare eficienta:

Ø      Amintiti-va ca faptele\actiunile vorbesc mai raspicat decat cuvintele. Comunicarea non-verbala este mai puternica decat comunicarea verbala. Evitati mesajele duble, in care mesajul verbal si cel non-verbal sunt contradictorii.”

Ø      Definiti aspectele importante; pe cele neimportante ignorati-le. Evitati cautarea greselilor.

Ø      Comunicati respectul pentru celalalt, pentru valoarea sa ca fiinta umana. Evitati cuantificarile care absolutizeaza. De exemplu: “tu niciodata, tu totdeauana”.

Ø      Fii clar si specific. Nu te exprima vag.

Ø      Fii realist si rezonabil cand faci afirmatii. Evita exagerarile si denominarile absolutizante.

Ø      Testeaza veridicitatea presupunerilor prin intrebari. Pana realizezi toate acestea, evita orice actiune.

Ø      Recunoaste ca orice eveniment poate fi vazut din perspective si puncte de vedere diferite. Evita presupunerea ca ceialalti vad lucrurile ca tine.

Ø      Recunoaste faptul ca membrii familiei si prietenii apropiati sunt experti in legatura cu tine si comportamentul tau. Evita tendinta de a nega observatiile legate de tine, in special cand nu esti sigur.

Ø      Recunoaste ca dezacordul este o forma semnificativa de comunicare. Evita certurile distructive.

Ø      Fii onest si deschis in legatura cu simtamintele si punctele de vedere. Adu in discutie tot ceea ce constituie o problema semnificativa, chiar daca ti-e teama ca-l deranjezi pe celalalt. Spune adevarul in dragoste, evita tacerea imbufnata.

Ø      Nu-l desconsidera, dispretui sau manipula pe celalalt cu tactici cu mar fi: ridiculizarea, intreruperea, poreclirea, schimbarea subiectului, blamarea, sarcasmul, critica, invinuirea. Evita jocurile psihologice.

Ø      Fii preocupat de modul in care stilul tau de comunicare ii afecteaza pe ceialalti, chiar fara intentie. Daca un esti inteles, evita supararea.

Ø      Acepta simtamintele pe care le traiesti si incearca sa intelegi ce sima si cum actioneaza ceilalti. Evita interdictia: “Nu trebuie sa te simti astfel”.

Ø      Fii plin de tact, consideratie si curtenitor. Nu obtine avantaje de pe urma simtamintelor semenului.

Ø      Pune intrebari si asculta raspunsul cu atentie. Evita predicarea inutila, moralizatoare.

Ø      Nu te scuza. Evita erorile si refuzul de a acepta scuzele celorlalti.

Ø      Vorbeste amabil, politicos si fara sa ridici tonul. Evita cicaleala, tipatul sau atitudinea plangacioasa.

Ø      Recunoaste valoarea umorului si seriozitatii. Evita ironiile ostile, distructive.” [13]

# Prevenirea relatiilor interpersonale deficitare. Din perspectiva crestina: [14]

Ø      Comunicarea si relatiile interpersonale pot fi imbunatatite prin insusirea recomandarilor biblice

Ø      Printr-o comuniune zilnica cu Iisus Hristos, caracterizata prin rugaciune, meditatie, studiu, marturisirea pacatului si bunavointa de a asculta, de a te supune calauzirii divine;

Ø      Autoexaminarea care conduce, cu ajutorul lui Dumnezeu, la indepartarea amaraciunilor, cinismului si actelor care provoaca disensiunea;

Ø      Intelegerea conflictului si practicarea tacticilor care conduc la reducerea si solutionarea lui;

Ø      Aplicarea principiilor de comunicare eficienta ;

Ø      Reducerea, evitarea si eliminarea cauzelor de mediu care produc stres.

B. Personalizarea principiilor de comunicare intre soti

Glosar al tehnicilor de comunicare eronata

(prezentate din perspectiva “avocatului diavolului”):[15]

“Lupta cu orice mijloace, jocul murdar, nu trebuie duse sporadic, pentru un interes sau altul, ci poate deveni un mod de viata. Oamenii se implica in astfel de practici in mod spontan si natural. Cu siguranta, insa, nu sunt echipati in mod egal pentru aceasta. De ce sa fim amatori cand putem deveni profesionisti?...”

1.   Importanta alegerii momentului optim.

“Multi luptatori murdari, cu potential letal, pierd ocazii de aur pentru ca rateaza momentul oportun. Incepe cearta chiar inainte ca partenerul sa plece la serviciu. Arunca-i reprosuri si cicaleste-l(o) imediat ce vine de la slujba, dupa o zi grea si obositoare, mai ales daca sotul\sotia urmeaza sa se trezeasca a doua zi devreme pentru treburi urgente… Regula generala care trebuie retinuta este ca momentul cel mai bun pentru atac este acela in care poti sa surprinzi preopinentii cu garda jos, cand se asteapta cel mai putin, cand capacitatea lor de riposta este minima.”

2.   Edificarea unei atitudini adecvate:

“Exista unele imprejurari care te califica automat intr-o pozitie indreptatita, te justifica neaparat. Iata cateva redute de pe care poti sa incepi atacul cu sorti de izbanda maxima:”

Ø      Cel care aduce banul in casa: Eu muncesc si platesc totul asa ca orice discutie e incheiata!

Ø      Persoana cu autoritate: Asa am stabilit. Daca nu-ti place, cu atat mai rau pentru tine. Cat timp traiesti aici, a isa faci cum iti spun eu!

Ø      Iubit : N-ar trebui sa-ti cer sa faci asta pentru mine. Presupun ca stii cum m-asi simti daca nu m-as putea bizui pe tine.

3.   Dezvoltarea stilului de invingator :

«Multi oameni castiga o disputa, nu pentru ca au dreptate, ci pentru ca detin secretul unei pseudoargumentari imbatabile. Poti alege din stilurile de mai jos pe cel care se potriveste cel mai bine propriei personalitati :» 

Ø      Monopolizeaza conversatia. Nu lasa pe nimeni sa-si consolideze pozitia. Daca ceilalti incearca sa vorbeasca, ignora-i cu desavarsire sau acuza-i ca te-au intrerupt inainte de a termina.

Ø      Foloseste-te de meandre. Transforma o schita intr-un roman, fa un munte dintr-o movila, vorbeste mult si fara subiect despre aspecte irelevante. Nu ataca, sub nici o forma, esenta problemei.

Ø      Nu asculta. In timp ce vorbeste celalalt, foloseste timpul in avantajul tau si pregateste-ti strategia propriului discurs de raspuns. Cand iti vine randul, ignora-i complet, ca si toate preocuparile si subiectele lor mentionate deja, indreptandu-te direct spre tinta proprie.

Ø      Furnizeaza solutia salutara. Acest stil este potrivit atunci cand principala preocupare sunt simtamintele cuiva ranit. Abordarea ta propune decizii, solutii, sugestii, ignorand complet fleacurile subiective. Odata ce ai furnizat solutia, sa nu mai ramana nimic de zis, chestiunea este inchisa.

4.   Jocul puterii:

In jocurile de putere, folosite in cadrul unei dispute, exista cateva tactici folosite. De pilda, iata cateva extrem de subtile:

“Nu incerca sa castigi. Tot ce trebuie sa faci, este sa-i faci viata mizerabila adversarului, pentru ca acesta sa renunte de buna voie, sa-l faci sa se resemneze... Masurile tale de contra-candidat includ: tehnici de stimulare a sentimentelor de vinovatie, cum ar fi plansul pe tacute, tehnica “nu vorbesc cu tine”, dezvoltarea unor dependente, adictii; tehnici care ranesc (“Nici nu-mi mai amintesc de cand n-am mai avut un orgasm”); tehnici de secatuire a resurselor celuilalt: timp, bani, energie – de exemplu: “Ah, ce frumos ar fi , dar nu ne putem permite... Daca ai avea o slujba suplimentara... Vai, imi pare rau, dragule...” Intre timp jubilezi.”

5.   Alte tehnici specifice jocului murdar:

“Lasa mania sa se acumuleze pana cand va exploda la cea mai mica provocare. Apoi, cand se iveste ocazia, tipa, urla, tranteste, terorizeaza. Vei fi surprins sa constati usurare simti!”

Ø      Razbunare sub masca ajutorului: “Nu conteaza daca ti-au cerut sau nu sfatul; continua neabatut, oferindu-le altora favorurile din tezaurul experientei tale. Daca se intampla sa obiecteze asupra sugestiilor tale nesolicitate, sustine ca nu le vrei decat binele si ca ar trebui sa accepte o critica atat de constructiva.”

Ø      Perfidia este preferabila furiei: “Razbuna-te fiind imbufnat, infidel, excesiv de cheltuitor, petrecaret, respingandu-ti sexual partenerul etc. In general, este foarte eficient sa subminezi increderea si\sau independenta celuilalt, sporindu-ti astfel eficacitatea propriei manii.”

Ø      Demisia: “Cand lucrurile merg prost, departeaza-te, paraseste campul de lupta, iesi, fugi. Cand adversarul spune ceva neplacut, iesi trantind usa; daca e vorba de copii, trimite-i imediat in camera lor.”

Ø      Adopta rolul psihiatrului: “Analizeaza-i pe ceilalti, arata-le neimplinirile, esecurile, ezitarile si, cand este posibil, explica in termeni psihologici slabiciunile pe care le vezi in caracterul lor. Formule de tipul: “Suferi de complexul mamei” sau: “Spui asta pentru ca te simti vulnerabil”. Secretul rolului de psihiatru implica abilitatea de a eticheta (ex: egomaniac, dizarmonic, borderline, isterica, frigida). Cu putin efort de gandire, poti gasi o eticheta pseudomedicala oricarui tip de comportament sau imprejurare care nu-ti place. In general, procedeul este acela al exagerarii si caricaturizarii; obiectiile, care nu vor intarzia sa apara, vor fi etichetate drept “complexe de inferioritate” sau incapacitate de a accepta “adevarul”.”

Ø      Nu ceda niciodata: “Fie ca ai sau nu dreptate, rezista cu incapatanare! Ce, crezi ca o va face altcineva in locul tau? Apropo, cine poate dovedi ca ai gresit vreodata?”

Ø      Nu accepta niciodata scuze sau justificari: “Nu le acorda niciodata iertarea; trebuie sa le intre bine in cap, sa tina minte. Pastreaza ranchiuna, daca e necesar, ani de-a randul. Greselile oamenilor sunt un capital pretios care iti permite sa le arunci in fata iarasi si iarasi, castigand ascendenta asupra lor, in orice disputa viitoare.”

Ø      Aplica-i celuilalt tehnica “Dublu orb”: “Transmite celorlalti mesaje ambivalente, contradictorii, pentru ca sa nu uite cine tine fraiele si sa-ti consolidezi pozitia. De pilda, daca sotia a luat putin in grutate, taxeaz-o, fii necrutator, exagerand. Apoi, cand pentru vreo ocazie, se imbraca elegant, reproseaza-i ca vrea sa atraga privirile si sa flirteze... Practicata cu arta, tehnica “Dublu orb” poate exaspera pe cineva pana la nebunie.”

Ø      Practica umorul demolant: “Retine ca remarcile cele mai devastatoare sunt aruncate in gluma. De aceea, trebuie sa-i iei peste picior, sa-i ironizezi cu sarcasmul cel mai caustic si sa-ti bati joc de oponenti. Pastreaza totusi un zambet sfichiuitor care pare sa salveze aparentele si sa atenueze grozavia duritatilor. Daca celalalt devine defensiv, acuza-l ca este suparacios si nu stie de gluma.”

Ø      Jocul “Care pe Care”: “El: cand iesi cu sotia, trunca ocheade pofticioase, de cunoscator, spre alte femei apetisante, pentru a sublinia diferenta de marca. Ea: Subliniaza succesul altora, masinile, tinuta, inaltimea, afacerea etc”

Ø      Rolul martirului: “Sacrifica-te pentru ceilalti cu ostentatie, indatoreaza-i cu orice pret, cat mai mult. Apoi, cand se iveste ocazia de a-ti lua revansa, fa-i sa simta care e locul fiecaruia.: “Cum ai putea sa fac asa ceva? Dupa tot ce-am facut pentru tine!” sau: “Vezi cat am suferit pentru tine?” Vei fi uimit de puterea pe care ti-o confera inducerea unor simtaminte de vinovatie.”

Ø      Tehnica “Strecoara tantarul si inghite armasarul”: “Arunca in cearta orice, cu exceptia problemei aflata in disputa. Nu trebuie sa te referi punctual la obiect. Inconjoara marea si uscatul; acum e timpul sa dai din tine toate frustrarile, toate nemultumirile, sa dezgropi toti mortii.”

Ø      Ambuscada sau arta de a-l prinde pe celalalt “la colt” sau “in corzi”. “Inspecteaza periodic pormoneul, borseta sau poseta partenerului, asculta-i convorbirile telefonice, verifica-i agenda. Descoasei pe colegii si prietenii copiilor ca sa aflii ce-au mai pus la cale. Vei fi uimit sa constati cata munitie, pentru o confruntare viitoare, poti acumula.”

Ø      Tehnica torturii prin “picatura chinezeasca”: “Sub acest titlu, se afla o adunatura de tehnici care au darul sa-i exaspereze pe adversari, prin rezistenta pasiva:”

·         Uitucul cronic. Nu-ti respecta niciodata promisiunile... Nu trebuie sa-ti amintesti de zile de nastere sau aniversari, nu te simti obligat sa dai un telefon atunci cand intarzii; lasa-i sa fiarba.

·         “Lasa-ma sa te las”: Cu cat depind ceilalti mai mult de tine, cu atat mai bine. Daca apar plangeri, pune lucrurile la punct: a. “Ce te tot agiti asa? Daca am zis c-o fac, am s-o fac!” sau b. “Tot timpul ma cicalesti, asa ca nu-I de mirare ca am putine sanse sa mai apuc sa fac ceva.”

·         Promoveaza “tehnica paclei”, lasandu-i pe ceilalti in deruta: Nu afirma niciodata cu claritate ce iti place sau displace, nu-ti dezvalui planurile, agenda, intalnirile si prioritatile. Cand ceialalti o dau in bara, nereusind sa se sincronizeze cu tine si sa faca ceea ce te asteptai de la ei, fructifica ascendentul maniei si supararii, facandu-i sa se simta penibil, vinovati si prosti.

Ø      Utilizeaza copiii si banii ca arme. “Frumusetea acestei metode consta in faptul ca ai posibilitatea de a ataca, atat frontal, direct, cat si pe la spate, cu aceiasi eficienta distructiva.”

·         Banii: “Daca ai fi in stare sa castigi mai multi bani (o afacere, o slujba suplimentara etc), nu te-ai mai plange de neajunsuri, ca nu avem aia si aia... Cum crezi ca am putea s-o scoatem la capat cu amaratul tau de salariu?...”

·         Copiii: “Ce fel de tata (mama) esti tu? Ce exemplu le dai tu copiilor? Daca n-ai face aia si aia (parti ale partenerului care nu-ti plac), atunci Gigel n-ar mai avea cosmaruri, enurezis, corigente etc...”

Ø      Violarea mintii. “Nu permite niciodata celuilalt sa aiba dreptate, nici macar in modul in cum gandeste sau cu privire la ceea ce simte. Daca, de pilda, celalalt explodeaza: “Sunt furios!”, tu pune imediat lucrurile la punct, cu o voce cat mai mieroasa, bineinteles: “Hai, hai, nu esti decat putin frustrat”.”

Ø      Stimuleaza simtamintele de vinovatie. “De exemplu, la primele dificultati sexuale, sau daca nu-ti poti impune pretentiile, treci la amenintari: “Nu-i nimic, o sa-mi caut pe altcineva”... “Asta nu-i viata; nu-mi ramane decat sa ma sinucid...” etc”

Ø      Neangajarea: “Varianta “civilizata” a acestei tactici este aceea ca, intr-un dezacord, sa-l lasi pe adversar sa peroreze, sa ameninte, sa se ambaleze, in timp ce tu continui sa zambesti impasibil, rasfoind o revista.”

Ø      Finalizarea prin placare sau blocaj: “Cand cearta devine iminenta, ridica-te si fa urmatoarea remarca unilaterala: “Ti-ai pierdut controlul, asa ca orice discutie devine inutila. In aceste conditii eu refuz sa mai continui”.”

Ø      Denominatorii absolutului: “Fa afirmatii absolute care nu lasa loc la replica, de genul: “Noi nu iesim niciodata” sau “Nu ma scoti niciodata” sau “Totdeauna esti uracios, vulgar, anost etc” sau “Nimeni nu face dragoste in felul acesta...” Aceasta tactica nu este un mod potrivit de a castiga intr-o cearta... Ea este insa foarte utila cand tocmai ai fost invins intr-o cearta, prin greutatea argumentelor adversarului, iar tu ii rapesti laurii victoriei pe care tocmai o savureaza, printr-o diversiune care schimba macazul de pe terenul in care ai fost invins, asupra disputei eliminarii denominatorului absolut.”

Ø      Amenintarea cu abandonul: “De exemplu, poti ameninta cu separarea, divortul, sinuciderea, nebunia, alcoolismul sau drogurile… De cele mai multe ori merge. Din nefericire, prima data cand nu merge inseamna si sfarsitul jocului murdar (prin separare, divort, sinucidere etc). Si orice final de joc ar trebui considerat un esec si o rusine.”

Va Multumim !

Asociatia Crestina “AGAPE”

2011

---

[1] Sandulache Sorin, Consiliere si psihoterapie pastorala, Ed. Institutului Teologic Adventist, Bucuresti, 2006, p. 657

[2] Panisoara Ion-Ovidiu, Comunicarea eficienta, editia a-II-a revizuita si adaugita, Ed. Polirom, Iasi, 2004, p. 15-16

[3] Cf. idem, p. 42-65

[4] Panisoara Ion-Ovidiu, op. cit., p. 36

[5] idem, p. 37

[6] Sandulache Sorin, op.cit., p. 657

[7] ibidem

[8] Panisoara Ion-Ovidiu, op. cit., p. 94

[9] idem, p. 95

[10] Sandulache Sorin, op.cit., p. 595

[11] Panisoara Ion-Ovidiu, op. cit., p. 100

[12] Sandulache Sorin, op.cit., p. 595

[13] idem, p. 601-602

[14] idem, p. 608

[15] Adaptare dupa Sandulache Sorin, op.cit., p. 602-607